Ce admir la bărbaţi este...


scris de în

8 comentarii

spiritul de fraternizare. Desigur, insinuez o admiraţie teoretică (dar totuşi ea există), căci, în practică, fenomenul nu-mi face niciun serviciu mie ca femeie, evident.

Cam pe la începutul lui decembrie am fost ,,victima'' unei răutăţi profesionale a unei colege de serviciu. ( Că până la urmă  individa a căzut în groapa pe care mi-a săpat-o este altă poveste ( au, ce rea pot fi!). ) Pe când şi uitasem de incident, am luat dintr-un raft, cam într-o doară, o carte depre ,,femei şi carieră''. Ştiţi voi, literatură motivaţională. E de menţionat că nu cred în această literatură, dar mai citesc câte volum la un an o dată, ca să îmi confirm ce fake e genul împricinat. Cum era de aşteptat, aveam în faţă un text reţetar, previzibil, într-un limbă de lemn corporatistă, americanizată. N-am rămas din el decât  cu două chestii( pe prima o ştiam de la bunici şi de la părinţi, deci era redundantă): în viaţă nu trebuie să te dai bătută. Însă a doua-şi ultima- chiar merită menţionată. Astfel, după ce experienţa precum şi studiile statistice ne-au arătat cu vârf şi îndesat că bărbaţii îşi sprijină colegii de acelaşi sex în carieră, pe când femeile se sabotează una pe alta în draci, Madeleine Albright s-a adresat  cam aşa unor feministe americane într-un context dat:

,,În iad există un loc special destinat femeilor care nu se ajută între ele.'' ( Dacă nu mă înşel, citatul a fost preluat pe panelul Universităţii Columbia.)

Fumos îndemnul insinuat în metafora de care am pomenit, dar eu una cred că ,,fraternitatea'' feminină este mai departe ca nicicând de realizare, în acest secol cel puţin.( Vedeţi, termenul,,a fraterniza'' n-are corespondent feminin ,,a sororiza''( lat. soror, sorroris)?! 

8 comentarii

  1. Anonim
  2. Anonim

Tu ce crezi?