Una dintre exprimările mele favorite despre femei, pe care cred că am mai formulat-o şi în alte ocazii, reprezintă un citat din Madeleine Albright ;, ..există un loc special în Iad destinat femeilor care nu se sprijină între ele.'' Consider deopotrivă că cea mai importantă lecţie a feminismului va fi conştientizarea de către femei că şi ele pot dezvolta spiritul de camaraderie care i-a consacrat pe bărbaţi. Dacă femeilor acest spirit le-a fost străin din instinct şi prin educaţie, în schimb bărbaţii au fost întotdeauna aceia care s-au sprijinit şi promovat unii pe alţii.
Pentru că azi am inaugurat o rubricuţă culturală doar a mea într-un ziar local, lucru care nu e taman uşor într-un cotidian pentru publicul larg (carevasăzică, tre' să captezi&convingi acel public divers, heteroclit, lucru, hm, mai dificil decât în faţa unui public axat exclusiv pe literatură!), nu pot să n-o felicit pe jurnalista Cristina Lazurca pentru emancipare. A spus un prompt da atunci când i-am propus ideea mea. Adică o femeie-jurnalist acceptă să găzduiască în pagina ei ( în pagina ei!) o altă femeie care scrie despre cărţi. Pe simplul criteriu că ei îi place cum scriu eu şi uite aşa şi-a convins însuşi şeful. Ca să mă lase să ,,strălucesc'' eu, ea a ales să se dea un pas înapoi. Acuma, două explicaţii ar putea veni şi din faptul că ambele suntem brunete şi rebele.:) Dar mai ales din faptul că amândouă ne dorim un oraş mai informat cultural! Să însemne asta ,,a-ţi cultiva grădina'' locală, cum ar fi zis Voltaire în ,,Candide'', să produci în oraşul tău o mititică schimbare?Mulţumesc, Cristina!http://glsa.ro/arad/cultural/49454-literatura-pe-sezlong-o-rubrica-cu-recomandari-de-lectura-pentru-sezonul-estival.html
În aceste cazuri se urează succes. Eu nu am s-o fac, pentru că vei avea. :)
Ce-ţi urez în schimb e să reuşeşti să ţii ritmul. Spor!
ca să fiu mai clar: nu ai nevoie de urări de succes pentru că vei avea sigur
Mersi, Liviu. Din seria micilor satisfacţii: aseară o cunoştinţă mai îndepărtată mă abordează, mă îmbrăţişează şi-mi spune cu entuziasm: ,,ţi-am citit rubrica în ziar( nu-mi imaginasem!), ce-mi place!de când aşteptam aşa ceva. te rog să scrii şi despre scriitorii x şi y.''
Eu zic că asta mă obligă. Tre' să recunosc că e foarte plăcut să te îmbrăţişeze lumea fiindcă... recomanzi cărţi!
Misto! De acum trebuie să te aştepţi ŞI la următoarele două lucruri:
1) să vină lumea cu pile la tine să scrii de bine despre cutare autor romăn
2) să se folosească de rubrica asta pentru a te lua în braţe, femei şi bărbaţi :)))) Frumos!!!
Anca, acum şi eu, cu pesimismul meu, zic că prietenia feminină nu există nici măcar ca mit. Marii prieteni au fost dintotdeauna bărbaţi. Surorile de sânge nu s-au inventat şi impus nici măcar lingvistic. Dar ce ţi s-a întâmplat e, într-adevăr, nesperat de frumos. :) Succes!
Liviu, dacă cu a doua consecinţă m-aş putea obişnui, cu prima niciodată, garantat.
Dragă T., nici ca mit nu există şi noi două ştim ce ştim. Dar până nu împarţi secrete prea intime cu o femeie, femeie fiind, mai există speranţă.:)