Logo-ul imanent al antidemocraticilor din Romania este insasi saracia. In ea sta forta lor si ei stiu. Iar comunistii o stiau si mai bine.
La intrarile in orasul meu de granita troneaza mari pancarte usliste gen ,,te urasc, mi-ai taiat pensia,,. Una dintre imaginile de pe postere este a unui batran cu figura de iobag exploatat. Meditam la credulitatea acesuit popor milenar sarac al carui cel mai mare defect nu este saracia in sine, ci specificul acestei penurii. Vorbim de o saracie lamentata, típata. Disperanta. Popoare sarace mai exista, dar nimeni nu se plange si nu se autodispretuieste ca noi!
As prefera sa fim ca natíe de o saracie demna, constructiva. Sa o compresam si sa o sublimam in munca. PR-istii usl au diagnosticat corect profilul poporului roman: unor plangaciosi de mila proprie, unor defetisti le trebuia un scenariu al urii. Le oferi o proiectíe a urii si dupa defularea colectiva, cea de pe 29, o vreme se vor potoli. Apoi candva, dupa vreo patru decenii ca in perioada 1948/1989?, se vor apuca din nou sa protesteze plangacios.
Problema noastra ca popor nu este ca gresim, ci faptul ca perseveram in greseala. Nu, pensiile nu va vor creste dupa ce vetí merge la referendum, naivilor.
Sărăcia induce secarea spiritului, de aceea când ne gândim la ea, ne gândim la tot ceea ce omul ar fi putu fi dar nu este. Cei ce au creat în sărăcie sunt puțini, cei ce au gândit în sărăcie sunt pe cale de dispariție. Îți trebuie bani să poți evolua -ăsta-i trendul! Mai mult, ar fi bine dacă acești bani ar veni fără muncă sau mai puțin chiar să plătim pentru un confort mai mare. De aceea toate promisiunile unora ce doresc puterea politică sunt luate în serios.
Este vorba de target. Mesajele sunt făcute pentru tipurile de oameni care-i votează pe ei. Totuşi, nimic nu scuză asta.