Ziua în care Franța a fost înjurată de mamă


scris de în , ,

un comentariu



Franţa, un cuvânt la modă săptămâna aceasta. Un substantiv propriu, bine conturat fonetic, prevalat de consoane. Un simbol cultural la care ultimele evenimente m-au determinat să mă concentrez din nou. De la Afacerea Dreyfus la Afacerea Charlie (pe cale să se contureze), remarc o dialectică ce se repetă.

Presa,  cuvânt drag culturii franceze. Atentatul de pe 7 ianuarie 2015 a ţintit nu doar în câţiva jurnalişti niţel prea îndrăzneţi, ci în chiar onoarea culturii franceze care a avut întotdeauna un cult al jurnalismului ca organ al libertăţii de idei. Mijloc de propagare a impresiilor celor mai revoluţionare, sport drag poporului francez, presa face parte din ADN-ul Republicii Franceze.

De două secole şi mai bine, Franţa s-a dovedit o ţară greu de guvernat. Încă de dinaintea Scrisorilor persane ale lui Montesquieu, francezii au dezvoltat un cult al exotismului, o fascinaţie greu  de domolit pentru ,,cel străin’’. În ultimele decenii, Franţa a acceptat o imigraţie sporită din rândul căreia s-au ridicat implicit teroriştii de ieri. Asasinând o mână de jurnalişti francezi necenzurabili, extrema islamistă a înjurat de mamă Franţa însăşi  pentru că, aşa cum spuneam deja, a  fost comisă o lovitură în ceva ce era sfânt pentru francezi. Chiar dacă aceiaşi francezi au alergie la cuvântul ,,sfânt’’ şi tocmai din acest punct a început totul la Charlie Hebdo.

Datorăm multe presei franceze care a inspirat-o pe cea românească la început de secol XIX dacă ne amintim de pionieratul unui Ion Heliade-Rădulescu la Curierul Românesc. Cultura franceză, această veche iubire niciodată uitată pe deplin, a devenit de ieri centrul intereselor noastre umanitare şi intelectuale, căci, nu-i aşa, vechile iubiri nu pot fi niciodată reziliate complet. Prin spiritul îndrăzneţ, frondeur, analitic şi anticlerical, presa franceză ne-a făcut un pic ceea ce suntem, ne-a dezvoltat discernământul critic de care nu putem fi străini dacă ne dorim o societate sănătoasă. Poate şi de aceea, românii exprimă o frumoasă simpatie faţă de tristele evenimente care îndoliază Franţa zilele acestea.

un comentariu

Tu ce crezi?